Ioana si Ana
Uite asa se nasc trei episoade pe blog! Plimbandu-ma prin Bucuresti in speranta ca voi da de acei oameni care vor neaparat sa nu le fie umbrit coltisorul de rugaciuni de catre un colos facut din otel, caramida si sticle. Despre cine vorbesc? Da, despre cei ce vin in fiecare seara la Catedrala Sfantul Iosif din inima capitalei.
Dand tarcoale pe langa catedrala, am intalnit doi copilasi pe nume Ioana si Ana. Pana in momentul ala uitasem ca nu te costa nimic sa fii copil, nu iti trebuie celular de n-şpe milioane de lei si nici ţoale de firma luate din Unirea. Erau simplii, fara bani, traiau de pe azi pe maine, insa cu toate astea nimic nu le impiedica sa zburde pe langa si ma tot rugau sa fac poze ba la masina, ba uite geamul asta din spate, ba uite stalpul asta. Asa ca uite-le mai jos! Nu puteam sa nu va arat si voua doi ingerasi pe care cu siguranta i-ati fi indragit de prima oara cum i-ati fi zarit.
2 Comments so far
Leave a reply
Ce poate fi mai frumos decat inocenta si jocul unui copil? in momentul in care gramezi de probleme iti umbresc zambetul de pe fata si te fac sa uiti ca ai si tu un copil in tine.. ce bine te fac sa te simti acesti ingerasi, asa cum i-ai numit si tu Bogdan! Bravo!
Trei fete - Lucian Blaga
Copilul rade:
“Intelepciunea si iubirea mea e jocul!”
Tanarul canta:
“Jocul si intelepciunea meaa-i iubirea!”
Batranul tace:
“Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”
Mmm. Ce dragutz. Spiri a vazut pozele astea? Na-m dect asta de comentat in legatura cu a doua poza: ‘Ana, IN CASA!’. Apropo keep up the good work, sunt cu ochii pe tine.